retragere
Etimologie
Din a (se) retrage.
Pronunție
- AFI: /re'tra.ʤe.re/
Substantiv
Declinarea substantivului retragere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | retragere | retrageri |
Articulat | retragerea | retragerile |
Genitiv-Dativ | retragerii | retragerilor |
Vocativ | retragere | retragerilor |
- acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei.
- formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor mai înapoi, pe o poziție mai avantajoasă.
- locul unde se izolează cineva; refugiu.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online