beatitudine

română

Etimologie

Din latină beatitudo, -inis. Confer franceză béatitude.

Pronunție

• AFI: /be.a.ti'tu.di.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului beatitudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	beatitudine	invariabil
Articulat	beatitudinea	invariabil
Genitiv-Dativ	beatitudinii	invariabil
Vocativ	'	'

1. stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur.

Sinonime

• fericire

Cuvinte derivate

• beatific
• beatifica
• beatificare
• beatificat

Cuvinte apropiate

• bucurie

Traduceri

euforie

bulgară: блаженство (български) (blaženstvo) engleză: beatitude (English) esperanto: beateco (Esperanto) estoniană: õnnis tunne (eesti) franceză: béatitude (français) f. galiciană: beatitude (galego) f. germană: Glückseligkeit (Deutsch) f.

italiană: beatitudine (italiano) f. maghiară: boldogság (magyar) poloneză: błogosławieństwo (polski) spaniolă: beatitud (español) f. suedeză: lycksalighet (svenska) c., salighet (svenska) c. turcă: mutlak saadet (Türkçe), uhrevi saadet (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină beātitūdō ("fericire, binecuvântare") < beātus ("bucuros, fericit, binecuvântat").

Pronunție

• AFI: /beatiˈtudine/

Substantiv

beatitudine f., beatitudini pl.

1. beatitudine
2. extaz

Sinonime

• 1: felicità

Cuvinte derivate

• beato