blocaj
română
Etimologie
Din franceză blocage.
Pronunție
- AFI: /blo'kaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului blocaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | blocaj | blocaje |
| Articulat | blocajul | blocajele |
| Genitiv-Dativ | blocajului | blocajelor |
| Vocativ | blocajule | blocajelor |
- (rar) blocare, blocadă.
- tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive.
- (tehn.) fundație din piatră, bolovani de râu etc., la unele șosele și la căi ferate.
- dig rudimentar format prin îngrămădirea de pietre, bolovani, cărămizi etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online