briga

Vezi și : Briga

italiană

(italiano)

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'briga/

Substantiv

briga f., brighe pl.

1. deranj, incomodare; supărare
2. ceartă, neînțelegere

Sinonime

• 1: noia, fastidio, molestia
• 2: lite

Cuvinte derivate

• brigantino
• brigare
• brigata
• brigatore
• brigoso
• cercabrighe
• disbrigare
• imbrigare
• sbrigare
• scansabrighe

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din brigare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru brigare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru brigare.

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

briga f., brigas pl.

1. fărâmă, fărâmătură, miez de pâine

Sinonime

• brica, brenica, bricon, briconet

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină populară *briga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

briga f., brigas pl.

1. bătaie, luptă

Sinonime

• (reg., în Brazilia) cu-de-boi

---

slovenă

(slovenščina)

Etimologie

Din italiană briga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

briga f.

1. grijă, îngrijorare