bucățel

Bucățel

română

Etimologie

Din bucățea (prin substituire de sufix).

Pronunție

• AFI: /bu.kə'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului bucățel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucățel	bucăței
Articulat	bucățelul	bucățeii
Genitiv-Dativ	bucățelului	bucățeilor
Vocativ	bucățelule	bucățeilor

1. (bot.) (Agrostis canina) plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee.

Sinonime

• (bot.) (reg.) iarbă-câinească

Cuvinte apropiate

• bucată
• bucate
• bucăcioară
• bucătar, bucătăreasă
• bucătărie
• bucătărioară
• bucătăriță
• bucățea
• bucățeli
• bucățelire
• bucățelit
• bucăți
• bucățică
• bucățire
• bucățit
• îmbucătăți
• îmbucătățire
• îmbucătățit

Traduceri

plantă

engleză: brown bent (English), velvet bent (English) estoniană: soo-kastehein (eesti) franceză: agrostide des chiens (français) f. germană: Hunds-Straußgras (Deutsch) n., Sumpf-Straußgras (Deutsch) n. italiană: agrostide (italiano) f. lituaniană: šuninė smilga (lietuvių)

neerlandeză: moerasstruisgras (Nederlands), kruipend struisgras (Nederlands), hondsstruisgras (Nederlands) poloneză: mietlica psia (polski) f. rusă: полевица собачья (русский) (polevica sobač'ja) sorabă de sus: pochowa wjechelca (hornjoserbsce) f. suedeză: brunven (svenska) c.

Anagrame

• butelca
• bucelat
• buclate

Referințe

• DEX '98 via DEX online