călcătoare

română

Etimologie

Din călcător.

Pronunție

• AFI: /kəl.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului călcătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călcătoare	călcătoare
Articulat	călcătoarea	călcătoarele
Genitiv-Dativ	călcătoarei	călcătoarelor
Vocativ	călcătoareo	călcătoarelor

1. muncitoare care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.; călcătoreasă.
2. (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
3. prădătoare, hoață.
4. scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele.
5. vas în care se calcă strugurii.
6. instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online