capitula

română

Din franceză capituler < latină capitulare.

Conjugarea verbului capitula
Infinitiv	a capitula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	capitulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să capituleze
Participiu	capitulat
Conjugare	I

(v.intranz.) (despre o armată, p.ext. despre un stat) a înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda.