cardo
 Vezi și : cardò, cardó
|
(italiano)
Etimologie
Din latină carduus.
Pronunție
- AFI: /'kardo/
Substantiv
cardo m., cardi pl.
- (bot.) ciulin, scai, scaiete, pălămidă
- (bot.) cardon
- (text.) cardă, darac
- (reg., în Toscana; bot.) coajă (țepoasă) de castană
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Din latină cardo.
Substantiv
cardo m., cardi pl.
Vezi și
Etimologie
Din cardare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cardare.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *(s)ker-. Confer și carduus.
Pronunție
- AFI: /ˈkar.doː/
Substantiv
| Declinarea substantivului cardō | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | cardō | cardinēs |
| Genitiv | cardinis | cardinum |
| Dativ | cardinī | cardinibus |
| Acuzativ | cardinem | cardinēs |
| Ablativ | cardine | cardinibus |
| Vocativ | cardō | cardinēs |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
- Wiktionary
- Julius Pokorny, Indogermanisches Etymologisches Woerterbuch, radical *(s)ker
Etimologie
Din latină carduus.
Pronunție
Substantiv
cardo m., cardos pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(español)
Etimologie
Din latină carduus.
Pronunție
- AFI: /ˈkaɾ.ðo/
Substantiv
cardo m., cardos pl.
- (bot.) ciulin, scai, scaiete, pălămidă
- (bot.) cardon
- (fig.) persoană severă și brutală
- (fig.) persoană urâtă
Sinonime
- 1: (bot.) abrojo
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- cardo ajonjero, cardo aljonjero
- cardo bendito
- cardo borriqueño, cardo borriquero
- cardo corredor
- cardo de María
- cardo estelado corredor
- cardo estrellado
- cardo huso
- cardo lechar, cardo lechero
- cardo mariano
- cardo negro
- cardo santo
- cardo setero
- cardo yesquero
Cuvinte apropiate
Expresii
Etimologie
Din latină cardo.
Substantiv
cardo m., cardos pl.
Etimologie
Din cardar.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cardar.