cementa

română

Etimologie

Din franceză cémenter.

Pronunție

• AFI: /ʧe.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului cementa
Infinitiv	a cementa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cementez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cementeze
Participiu	cementat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură.
2. (v.tranz.) (med.) a obtura canalul unui dinte cu cement.
3. (v.tranz.) (med.) a fixa cu cement protezele pe dinți.

Cuvinte derivate

• cementare
• cementat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online