cergă
română
Etimologie
Din bulgară keрга (cerga), sârbocroată cerga. Confer maghiară cserge.
Pronunție
- AFI: /'ʧer.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cergă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cergă | cergi |
| Articulat | cerga | cergile |
| Genitiv-Dativ | cergii | cergilor |
| Vocativ | cergă | cergilor |
- pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță.
- adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online