cergă

română

Etimologie

Din bulgară keрга (cerga), sârbocroată cerga. Confer maghiară cserge.

Pronunție

• AFI: /'ʧer.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului cergă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cergă	cergi
Articulat	cerga	cergile
Genitiv-Dativ	cergii	cergilor
Vocativ	cergă	cergilor

1. pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță.
2. adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online