cinic

română

Etimologie

Din franceză cynique < latină cynicus.

Pronunție

• AFI: /'ʧi.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cinic
	Singular	Plural
Masculin	cinic	cinici
Feminin	cinică	cinice
Neutru	cinic	cinice

1. (despre oameni; adesea substantivat) care dă pe față, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de conviețuire socială și de bună-cuviință; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini.

Cuvinte compuse

• filozofie cinică
• filozof cinic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cinci

Referințe

• DEX '98 via DEX online