ciochină

română

Etimologie

Probabil de la cioc („cârlig”), cu sufixul -nă, confer ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gândit la turcă çıkın („raniță, traistă”) (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sârbo-croată čukalj, čekljun („cârlig”), care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549).

Pronunție

AFI: /ʧoˈki.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciochină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciochină	ciochine
Articulat	ciochina	ciochinele
Genitiv-Dativ	ciochinei	ciochinelor
Vocativ	ciochină	ciochinelor

partea dindărăt a șeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părții dindărăt a șeii.

Cuvinte derivate

ciochinar

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online