clupă
română
Etimologie
Din germană Kluppe.
Pronunție
- AFI: /'klu.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clupă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clupă | clupe |
| Articulat | clupa | clupele |
| Genitiv-Dativ | clupei | clupelor |
| Vocativ | clupă | clupelor |
- instrument în formă de compas, care servește la măsurarea diametrului trunchiurilor de arbori; compas forestier.
- unealtă manuală formată dintr-un cadru închis și din brațe de acționare, în interiorul căreia se prind bacurile de filetat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online