română

Etimologie

Din latină culpa.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
culpă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culpă culpe
Articulat culpa culpele
Genitiv-Dativ culpei culpelor
Vocativ ' '
  1. (jur.) greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege.
    Este culpa mea.
  2. greșeală, vină, vinovăție.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe