coșcovă
română
Etimologie
Din coșcov.
Pronunție
- AFI: /'koʃ.ko.və/
Substantiv
| Declinarea substantivului coșcovă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coșcovă | coșcove |
| Articulat | coșcova | coșcovele |
| Genitiv-Dativ | coșcovei | coșcovelor |
| Vocativ | coșcovo | coșcovelor |
- (reg.) loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii.
- nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online