conjunctură
română
Etimologie
Din franceză conjoncture.
Pronunție
- AFI: /kon.ʒunk'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului conjunctură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conjunctură | conjuncturi |
| Articulat | conjunctura | conjuncturile |
| Genitiv-Dativ | conjuncturii | conjuncturilor |
| Vocativ | conjunctură | conjuncturilor |
- totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări.
- totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online