română

Etimologie

Din franceză contrarier.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
contraria
Infinitiv a contraria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
contrariez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să contrarieze
Participiu contrariat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale.
    M-au contrariat cele auzite.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri