contraria

română

Etimologie

Din franceză contrarier.

Pronunție

• AFI: /kon.tra.ri'a/

Verb

Conjugarea verbului contraria
Infinitiv	a contraria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	contrariez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să contrarieze
Participiu	contrariat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale.

   M-au contrariat cele auzite.

Sinonime

• șoca, vexa, (fig.) izbi

Cuvinte derivate

• contrar
• contrariere
• contarietate

Traduceri

a vexa

engleză: counteract (English), contravene (English) esperanto: misagordi (Esperanto), malagordi (Esperanto), kontraŭagi (Esperanto) franceză: contrarier (français) germană: verstimmen (Deutsch), verstellen (Deutsch), falsch einstellen (Deutsch), unscharf einstellen (Deutsch), entgegenwirken (Deutsch)

neerlandeză: ontstemmen (Nederlands), de voet dwars zetten (Nederlands), tegengaan (Nederlands), tegenwerken (Nederlands) portugheză: reagir (português) suedeză: motsäga (svenska)