coronament

română

Etimologie

Din franceză couronnement (dupa coroană).

Pronunție

• AFI: /ko.ro.na'ment/

Substantiv

Declinarea substantivului coronament
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coronament	coronamente
Articulat	coronamentul	coronamentele
Genitiv-Dativ	coronamentului	coronamentelor
Vocativ	coronamentule	coronamentelor

1. ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc.
2. partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită.
3. coroană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online