creițar

română

Variante

• crăițar, crițar

Etimologie

Din germană Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul maghiară krajczár (DAR; Gáldi, Dict., 123).

A circulat înainte în Transilvania și Bucovina, (înv.). Confer venețiană craizer, italiană craicero (Battisti, II, 1145).

Pronunție

• AFI: /krejˈʦar

Substantiv

Declinarea substantivului creițar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	creițar	creițari
Articulat	creițarul	creițarii
Genitiv-Dativ	creițarului	creițarilor
Vocativ	creițarule	creițarilor

1. monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. xIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; (p.gener.) ban, gologan (de valoare neînsemnată).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartier
• cârtire
• cerărit
• certări

Referințe

• DEX '98 via DEX online