cartier

română

Etimologie

Din franceză quartier.

Pronunție

• AFI: /kar.ti'er/

Substantiv

Declinarea substantivului cartier
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cartier	cartiere
Articulat	cartierul	cartierele
Genitiv-Dativ	cartierului	cartierelor
Vocativ	cartierule	cartierelor

1. parte a unui oraș deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) și care formează o unitate organică.
2. locuitorii acestei părți a orașului.
3. parte din comandamentul unei mari unități, compusă din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni.
4. loc (întărit) unde staționează trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren, cu efective mari de unități; tabără.
5. fiecare dintre părțile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupă.

Cuvinte compuse

• marele cartier general

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârtire
• cerărit
• certări
• creițar

Referințe

• DEX '98 via DEX online