tigru
română
Etimologie
Din franceză tigre, care provine din latină tigris < greacă antică τίγρις (tígris). De origine iraniană.
Pronunție
- AFI: /'ti.gru/
Substantiv
Declinarea substantivului tigru | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tigru | tigri |
Articulat | tigrul | tigrii |
Genitiv-Dativ | tigrului | tigrilor |
Vocativ | tigrule | tigrilor |
- (zool.) (Felis tigris sau Panthera tigris) mamifer exotic carnivor, feroce, de talie mare, cu blană vărgată, galben-roșiatică, care trăiește în Asia și în Micronesia.
- (fig.) epitet dat unui om energic, impulsiv, crud și violent.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- tigru balinez
- tigru bengalez
- tigru caspic
- tigru chinez de sud
- tigru indochinez
- tigru javaian
- tigru malaezian
- tigru roșu
- tigru siberian
- tigru sumatrian
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
aromână
Etimologie
Inevitabil din latină tigris < greacă antică τίγρις (tígris).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
tigru m.
- (zool.) tigru
Referințe
corsicană
(corsu)
Etimologie
Inevitabil din latină tigris < greacă antică τίγρις (tígris).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
tigru m.
- (zool.) tigru