cuget

română

Etimologie

Din a cugeta (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'ku.ʤet/

Substantiv

Declinarea substantivului cuget
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuget	cugete
Articulat	cugetul	cugetele
Genitiv-Dativ	cugetului	cugetelor
Vocativ	cugetule	cugetelor

1. capacitate de a gândi; gândire.
2. gând, idee, părere.
3. imaginație, fantezie.
4. minte, intelect.
5. (înv.) intenție, plan, proiect.
6. conștiință.

Expresii

• A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online