cuveni
Etimologie
Din latină convenῑre.
Pronunție
- AFI: /ku.ve'ni/
Verb
Conjugarea verbului se cuveni | |
Infinitiv | a se cuveni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) se cuvine |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să se cuvină, cuvie |
Participiu | cuvenit |
Conjugare | IV |
- (v.refl. unipers.) a-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva.
- a fi conform cu cerințele morale.
- Nu se cuvine să facă asta!
Sinonime
Cuvinte derivate
- cuvenire
- cuvenit
- cuviincios
- cuviință
- cuvios
- cuvioșie
- încuviința
- încuviințare
- încuviințat
- necuviincios
- necuviință
Paronime
Expresii
- Cum se cuvine = cum se cere; cum trebuie
Traduceri
a merita
|
|
a se cădea
|