dăscăli

română

Etimologie

Din dascăl.

Pronunție

• AFI: /dəs.kə'li/

Verb

Conjugarea verbului dăscăli
Infinitiv	a dăscăli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dăscălesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dăscălească
Participiu	dăscălit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a învăța, a povățui, a sfătui; (p.ext.) a mustra, a dojeni.
2. (v.tranz.) a bate capul (cuiva); a cicăli.
3. (v.intranz.) (rar) a exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl.

Cuvinte derivate

• dăscăleală
• dăscălire
• dăscălit
• dăscălitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scăldai

Referințe

• DEX '98 via DEX online