sus
 Vezi și : Sus, süs, șuș
|
Etimologie
Din latină populară sūsum < sursūm.
Pronunție
- AFI: /sus/
Adverb
- într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălțime; deasupra.
- în camerele din partea superioară a unei case, la etaj.
- (în legătură cu poziția unui astru) deasupra orizontului, pe cer.
- (pop.) departe (în înălțime).
- înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcție verticală, în înălțime; în aer, în spațiu, în văzduh.
- (cu valoare de interjecție) strigăt de comandă echivalent cu „ridică-te!”, „ridicați-vă!”; (p.ext.) strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie.
- (la comparativ, urmat de prep. „de”, indică o limită în raport cu o vârstă, o greutate, o valoare) peste, mai mult de...
- (la comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) în cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri.
- în registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument.
- (în mistica creștină) în cer, în rai.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De sus =
- De din sus (de...) = care se află mai la deal (de...); ceva mai încolo, mai departe.
- (loc.adv.) Pe sus =
- (Pe) din sus de... = mai la deal de..., mai încolo, mai departe de...
- Mai sus de... = mai la nord de...
- (loc.prep.) (substantivat, n.) Din susul... =
- din partea de deasupra.
- dintr-o regiune superioară, mai la deal de...
- (loc.adj.) Sus-pus = care este într-o situație socială înaltă.
- (loc.adj. și adv.) În sus = ridicat, drept, în poziție verticală.
- (loc.adv.) În sus =
- (loc.prep.) (substantivat, n.) În susul... =
- Din susul... =
- (loc.adv.) De sus = de la Dumnezeu.
Expresii
- De sus în jos sau de jos în sus = în direcție verticală (ascendentă sau descendentă)
- De sus (și) până jos = în întregime, tot
- În sus și în jos = încoace și încolo, de colo-colo
- Cu fața în sus = (despre oameni) culcat pe spate
- Cu gura în sus = (despre obiecte care au o deschizătură) cu deschizătura în partea de deasupra
- Cu fundul în sus = întors pe dos, răvășit; în dezordine; fig. morocănos, furios
- A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forța, cu sila
- A-i sta (cuiva) capul sus = a fi în viață, a trăi
- A se ține (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi înfumurat, îngâmfat
- (substantivat, n.) A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăși
- A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
- A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispreț, cu aroganță
- A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic
- A sări în sus = a tresări (de bucurie, de spaimă, de mânie etc.); a izbucni
- Mai pe sus decât = mai presus decât, mai mult decât..
- Sus-citat = citat mai înainte, pomenit în cele spuse sau scrise înainte
- Sus-numit = menționat, amintit, citat mai înainte
- Sus și tare = a) ferm, categoric, energic; b) în auzul tuturor, în gura mare
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Etimologie
Din latină populară sūsum < sursūm.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adverb
sus
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *suH-. Confer greacă antică ὗς (hûs).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului sūs | ||
| m.f. | Singular | Plural |
| Nominativ | sūs | suēs |
| Genitiv | suis | suium |
| Dativ | suī | suibus, sūbus |
| Acuzativ | suim, suem | suīs, suēs |
| Ablativ | suī, sue | suibus, sūbus |
| Vocativ | sūs | suēs |
- (zool.) porc
Sinonime
- (zool.) porcus