Etimologie

Din franceză dispenser < latină dispensare.

Pronunție

  • AFI: /dis.pen'sa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dispensa
Infinitiv a (se) dispensa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dispensez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dispenseze
Participiu dispensat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la...
    S-a dispensat de serviciile lui.
  2. (v.tranz.) a scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din verbul dispensare.

Pronunție

  • AFI: /di'spɛnsa/


Substantiv

dispensa f., dispense pl.

  1. distribuție, distribuire, repartizare
  2. cămară
  3. bufet
  4. fasciculă (dintr-o carte etc.)
  5. scutire (de), dispensare (de)

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din dispensare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru dispensare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru dispensare.