română

Etimologie

Din franceză doublure.

Pronunție

  • AFI: /du'blu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dublură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dublură dubluri
Articulat dublura dublurile
Genitiv-Dativ dublurii dublurilor
Vocativ dublură dublurilor
  1. actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului.
  2. persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc.
  3. țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte.


Traduceri

Referințe