Variante de scriere Vezi și : d'un, dūn, dún, dǔn, dùn, dün

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche dúnn < de origine germanică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dun
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dun dunet dun dunene
Genitiv duns dunets duns dunenes
  1. puf

Referințe





(English)

Etimologie

Din engleză medie dun, dunne, care provine din engleză veche dunn < proto-germanică *dusnaz („maro, galben”).

O etimologie alternativă pentru cuvântul dunn este din proto-celtică *dusno.

Pronunție


Substantiv

dun, (nenumărabil și numărabil; pl. duns)

  1. (nenumărabil) cenușiu-închis
    culoarea cenușie-închisă:   
  2. (numărabil, zool.) (cal) sur
  3. (numărabil, entom.) muscă efemeră încă neevoluată


Adjectiv

dun (necomparabil)

  1. cenușiu-închis

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Origine incertă. Poate o variantă a lui din.

Substantiv

dun, pl. duns

  1. colector, recuperator
  2. (spec.) cerere insistentă de plată
    He sent his debtor a dun.


Verb


Conjugarea verbului
to dun
Infinitiv to dun
Prezent simplu
pers. 3 sg.
duns
Trecut simplu dunned
Participiu trecut dunned
Participiu prezent dunning
  1. a cere plată
  2. a insista asupra unei plăți, a presaplătească

Cuvinte compuse

Etimologie

Confer dune.

Substantiv

dun, pl. duns

  1. (geogr.) colină, movilă

Sinonime

Referințe





(svenska)

Etimologie

Din limba nordică veche dúnn < proto-germanică *dūnaz („grămadă. teanc”).

Înrudit cu daneză dun, engleză dune, down, germană Düne, islandeză dúnn, neerlandeză duin și norvegiană dun.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dun
n. și c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dun dunet, dunen dun, duner dunen, dunerna
Genitiv duns dunets, dunens duns, duners dunens, dunernas
  1. puf
    Ejdrarnas dun används ibland som fyllning till kuddar och täcken.
  2. (înv.; ornit.) stol, cârd, roi, turmă
    Sillen närmar sig kusten i stora duner eller stim.

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe