elevație
română
Etimologie
Din franceză élévation < latină elevatio.
Pronunție
- AFI: /e.le'va.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului elevație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elevație | elevații |
| Articulat | elevația | elevațiile |
| Genitiv-Dativ | elevației | elevațiilor |
| Vocativ | elevație | elevațiilor |
- reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc.
- parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului.
- (fig.) însușirea de a fi elevat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online