răbufni

română

Din răzbufni (învechit „a răbufni” < răz- + a bufni).

Conjugarea verbului răbufni
Infinitiv	a răbufni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răbufnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răbufnească
Participiu	răbufnit
Conjugare	IV

(v.intranz. și tranz.) a produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat.
(v.intranz.) (despre zgomote) a răsuna puternic.
(v.intranz.) a izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli.
(v.tranz.) a da drumul la..., a împrăștia.
(v.intranz.) a năpădi.
(v.intranz.) a-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp.