expedia

română

Din franceză expédier < latină expedire.

Conjugarea verbului expedia
Infinitiv	a expedia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	expediez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să expedieze
Participiu	expediat
Conjugare	I

(v.tranz.) a trimite prin poștă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă.
A expedia coletele.

Cui i-ai expediat scrisoarea?
(fam.) a îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva.
a executa repede și superficial o lucrare.

1: trimite, (reg.) mâna, (înv.) porni, (grecism înv.) proftaxi, adresa, scrie, (reg.) mâna
3: înainta

a trimite