fluiera

română

Derivat regresiv din fluier.

Conjugarea verbului fluiera
Infinitiv	a fluiera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fluier
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fluiere
Participiu	fluierat
Conjugare	I

(v.intranz.) a emite un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură.
(despre unele păsări) a scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului.
(v.tranz.) (la spectacole, manifestări sportive etc.) a-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături.
a cânta din fluier.
a emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare.
(despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera.

a emite un sunet asemănător cu al fluierului