română

Etimologie

Derivat regresiv din fluier.

Pronunție

  • AFI: /flu.jeˈɾa/


Verb


Conjugarea verbului
fluiera
Infinitiv a fluiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fluier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fluiere
Participiu fluierat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a emite un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură.
  2. (despre unele păsări) a scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului.
  3. (v.tranz.) (la spectacole, manifestări sportive etc.) a-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături.
  4. a cânta din fluier.
  5. a emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare.
  6. (despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) a produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe