Fumăriță

română

Etimologie

Din fum + sufixul -ăriță.

Pronunție

  • AFI: /fu.mə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fumăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fumăriță fumărițe
Articulat fumărița fumărițele
Genitiv-Dativ fumăriței fumărițelor
Vocativ fumăriță fumărițelor
  1. (bot.) (Fumaria officinalis) mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase.

Sinonime

Vezi și

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe