furnica
Vezi și : furnică |
Etimologie
Din latină formicare.
Pronunție
- AFI: /fur.ni'ka/
Verb
Conjugarea verbului furnica | |
Infinitiv | a furnica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) furnică |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să furnice |
Participiu | furnicat |
Conjugare | ' |
- (v.intranz.) a umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile.
- (rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a fi plin de..., a fi ticsit de...
- (v.tranz. impers.) a avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele.
- Îl furnică pielea.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A furnica de lume = a fi ticsit de lume
Traduceri
a mișuna, a forfoti
|
a irita printr-o senzație neplăcută de mâncărime
|
|
Etimologie
Din furnică.
Pronunție
- AFI: /furˈni.ka/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru furnică.