halo
Etimologie
Din franceză halo.
Pronunție
- AFI: /ha'lo/
Substantiv
Declinarea substantivului halo | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | halo | halouri |
Articulat | haloul | halourile |
Genitiv-Dativ | haloului | halourilor |
Vocativ | haloule | halourilor |
- cerc de lumină ce se poate forma în jurul soarelui sau lunei, datorat reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi.
- Haloul strălucea orbitor.
- pată circulară formată pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri