haz

română

Din turcă haz.

Declinarea substantivului haz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haz	hazuri
Articulat	hazul	hazurile
Genitiv-Dativ	hazului	hazurilor
Vocativ	hazule	hazurilor

stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie.
calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale.
(înv.) plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva).
calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.).

A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. „de”) a face glume pe seama cuiva, a-și bate joc, a râde de cineva sau de ceva
A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
A fi cu haz = a fi plin de duh, a avea umor
A face haz (de cineva sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva
A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă
(ir.) Știi că ai (sau are) haz? = știi că-mi placi (sau că-mi place)? știi că ești (sau că e) bine?