himeră
română
Etimologie
Din franceză chimère, italiană chimera < latină Chimaera.
Pronunție
- AFI: /hi'me.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului himeră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | himeră | himere |
| Articulat | himera | himerele |
| Genitiv-Dativ | himerei | himerelor |
| Vocativ | himeră | himerelor |
- închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă.
- monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; (p.ext.) motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
- (biol.) organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online