română

Variante

Etimologie

Din franceză incruster < latină incrustare.

Pronunție

  • AFI: /in.krus'ta/


Verb


Conjugarea verbului
incrusta
Infinitiv a incrusta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
incrustez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să incrusteze
Participiu incrustat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia.
  2. (v.refl.) (despre săruri dizolvate) a se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe