jackal
(English)
Etimologie
Din turcă çakal, care provine din persană شغال (šağâl) < sanscrită सृगाल (sṛgālá).
Pronunție
Substantiv
jackal, pl. jackals
- (zool.) șacal
- (fam.) om-bun-la-toate, comis-voiajor, factotum
- (peior.) afacerist necinstit, gheșeftar
- (fig.) om rapace, șacal
- (argou, rar) fante, valet
Cuvinte compuse
- American jackal
- black-backed jackal
- Cape jackal
- East African Jackal
- golden jackal
- side-striped jackal
- simian jackal
Verb
| Conjugarea verbului to jackal | |
| Infinitiv | to jackal |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
jackals |
| Trecut simplu | jackalled |
| Participiu trecut | jackalled |
| Participiu prezent | jackalling |
- a fi un om-bun-la-toate