(English)

Variante

Etimologie

Din knocker („ciocănel”) + up („sus”).

Pronunție

  • AFI: /ˈnɒkəˈɹʌp/


Cuvânt compus

knocker-up

  1. (în Anglia; înv.) persoană angajată în trecut, pentru a merge din casă în casă, în fiecare dimineață, să trezească lucrătorii prin a lovi cu un băț lung în ferestrele dormitoarelor

Cuvinte apropiate

Referințe