Variante de scriere Vezi și : Linge, lînge, lingë, -linge

română

Etimologie

Din latină lingere.

Pronunție

  • AFI: /ˈlin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
linge
Infinitiv a linge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ling
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să lingă
Participiu lins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (despre animale) a trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva.
    Pisicile se ling.
  2. a atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea.
  3. (fam.) a linguși cu slugărnicie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.)


Traduceri

Etimologie

Din linge.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru linge.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru linge.

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv

linge m.

  1. pânză de in, olandă
  2. lenjerie