lacună

română

Etimologie

Din franceză lacune < latină lacuna.

Pronunție

• AFI: /la'ku.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului lacună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lacună	lacune
Articulat	lacuna	lacunele
Genitiv-Dativ	lacunei	lacunelor
Vocativ	lacună	lacunelor

1. spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru.
2. întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei.
3. (fig.) ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• canula

Referințe

• DEX '98 via DEX online