mêler

Vezi și : meler

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie mesler, mescler, care provine din franceză veche mesler, meller, *mescler < latină populară *misc(u)lāre, forma de infinitiv prezent activ pentru *misc(u)lō, din misceō („a amesteca”).

Înrudit cu catalană mesclar, italiană mischiare, occitană mesclar, portugheză mexer, română mește și spaniolă mezclar.

Pronunție

• AFI: /mɛ.le/, /me.le/

Verb

mêler

1. (v.tranz.) a amesteca

   J'ai mêlé mes livres, mes papiers, en sorte que je ne puis plus trouver ce que je cherche.

2. (jocuri de cărți) a amesteca

se mêler

1. (v.refl.) (urmat de de) a se amesteca, a se băga

Sinonime

mêler

• 1: mélanger

Antonime

• purifier

Cuvinte derivate

• immêlable
• mélange
• mêlement

Cuvinte compuse

• mêlé-cassis, mêlé-cass
• méli-mélo
• sang-mêlé

Cuvinte apropiate

• métis
• miscellanée
• mixer
• mixte

Nota Bene

• Mêler poate lua un obiect direct care indică amestecarea mai multor lucruri; sau, un obiect direct care indică amestecarea unui singur lucru într-un alt lucru, precum și un obiect cu o prepoziție, cum ar fi avec („cu”), à („la”), dans („în”), parmi („printre”), de („din”), care indică lucrul în care este amestecat.

Expresii

• de quoi je me mêle
• s'en mêler
• se mêler de ses affaires
• se mêler de ses oignons
• si le diable ne s'en mêle

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire