mărturie

română

Etimologie

Din martur + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mər.tu'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului mărturie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărturie	mărturii
Articulat	mărturia	mărturiile
Genitiv-Dativ	mărturiei	mărturiilor
Vocativ	mărturie	mărturiilor

1. declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile.
2. (spec.) depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești.
3. (înv.) mărturisire a credinței.
4. (rar) martor.
5. dovadă, atestare; semn, probă, indiciu.
6. (reg.) târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii).

Cuvinte compuse

• mărturie mincinoasă

Expresii

• A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online