română

Etimologie

Din martur + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mər.tu'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărturie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărturie mărturii
Articulat mărturia mărturiile
Genitiv-Dativ mărturiei mărturiilor
Vocativ mărturie mărturiilor
  1. declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile.
  2. (spec.) depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești.
  3. (înv.) mărturisire a credinței.
  4. (rar) martor.
  5. dovadă, atestare; semn, probă, indiciu.
  6. (reg.) târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii).

Cuvinte compuse

Expresii

  • A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor


Traduceri

Referințe