mohor
română
Etimologie
Din maghiară mohar.
Pronunție
- AFI: /mo'hor/
Substantiv
| Declinarea substantivului mohor | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mohor | mohori, mohoare |
| Articulat | mohorul | mohorii, mohoarele |
| Genitiv-Dativ | mohorului | mohorilor, mohoarelor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Setaria) numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere.
- (p.ext.) loc cultivat cu mohor sau pe care crește mohor.
Sinonime
- Setaria verticillata: (bot.) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă
- Setaria viridis: (bot.) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc
- Setaria glauca: (bot.) costrei, (reg.) bursoacă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă
|
|