monotrem
română
Variante
Etimologie
Din franceză monotrème, care provine din latină modernă monotremata < compus din greacă antică μονος (monos, „unic, singur”) + τρημα (trêma, „tremă, orificiu”).
Pronunție
- AFI: /mo.no'trem/
Substantiv
Declinarea substantivului monotrem | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | monotrem | monotreme |
Articulat | monotremul | monotremele |
Genitiv-Dativ | monotremului | monotremelor |
Vocativ | monotremule | monotremelor |
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Sinonime
- (zool.) prototerian
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
ordin de mamifere
Adjectiv
Declinarea adjectivului monotrem | ||
Singular | Plural | |
Masculin | monotrem | monotremi |
Feminin | monotremă | monotreme |
Neutru | monotrem | monotreme |
Sinonime
Traduceri
care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online