neumă
română
Etimologie
Din franceză neume.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului neumă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | neumă | neume |
| Articulat | neuma | neumele |
| Genitiv-Dativ | neumei | neumelor |
| Vocativ | neumă | neumelor |
- semn de notație muzicală fără portativ, folosit în Evul Mediu în cântarea liturgică.
- parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online