nomenclatură
Etimologie
Din franceză nomenclature < latină nomenclatura.
Pronunție
- AFI: /no.men.kla'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului nomenclatură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nomenclatură | nomenclaturi |
Articulat | nomenclatura | nomenclaturile |
Genitiv-Dativ | nomenclaturii | nomenclaturilor |
Vocativ | nomenclatură | nomenclaturilor |
- totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic.
- listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel).
- (spec.) schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online