numărător

română

Etimologie

Din a număra + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /nu.mə.rə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului numărător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	numărător	numărătoare
Articulat	numărătorul	numărătoarele
Genitiv-Dativ	numărătorului	numărătoarelor
Vocativ	numărătorule	numărătoarelor

1. aparat care servește la numărare.

Cuvinte derivate

• numărătoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului numărător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	numărător	numărători
Articulat	numărătorul	numărătorii
Genitiv-Dativ	numărătorului	numărătorilor
Vocativ	numărătorule	numărătorilor

1. (rar) persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
2. termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online