română

Etimologie

Din slavă (veche) opĕntĩ.

Pronunție

  • AFI: /o.pin'ti/


Verb


Conjugarea verbului
opinti
Infinitiv a opinti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
opintesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să opintească
Participiu opintit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-și încorda puterile, a se sforța.
  2. (v.tranz.) (reg.) a sili, a forța un animalpornească sau să meargă mai repede.
  3. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva.
  4. (v.tranz.) a ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva.
  5. (v.refl.) (rar) a porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe